- hapsấn
- adj. m., pl. hapsấni; f. sg. hapsấnã, pl. hapsấne
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
hapsân — HAPSẤN, Ă, hapsâni, e, adj. (Adesea substantivat) 1. Rău la inimă, hain, câinos. 2. Lacom (de bani, de mâncare etc.); avid, rapace. [var.: hapsín, ă adj.] – cf. magh. h a b z s i. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Hapsân ≠ milos,… … Dicționar Român
hain — HAÍN, Ă, haini, e, adj. 1. Rău la inimă, fără milă, crud, hapsân, câinos. 2. (înv.) Trădător, sperjur, necredincios. – Din tc. hain. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Hain ≠ milos, milostiv Trimis de siveco, 16.12.2008. Sursa: Antonime… … Dicționar Român
hapsin — HAPSÍN, Ă, hapsini, e, adj. v. hapsân. Trimis de gall, 19.08.2008. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
hrăpăreţ — HRĂPĂRÉŢ, EÁŢĂ, hrăpăreţi, e, adj. Care încearcă prin orice mijloace să se îmbogăţească; lacom de avere, avid de câştig; rapace. – Hrăpi + suf. ăreţ. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HRĂPĂRÉŢ adj. aprig, apucător, lacom, nesătul, (livr … Dicționar Român
rapace — RAPÁCE, rapaci, ce, adj. (livr.) Hrăpăreţ, lacom, apucător, hapsân. – Din fr., it. rapace, lat. rapax – acis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RAPÁCE adj. v. aprig, apucător, hrăpăreţ, lacom, nesătul, prădalnic, răpitor … Dicționar Român
reacredinţă — RĂU, REA, răi, rele, adj., s.n., adv. I. adj. Care are însuşiri negative; lipsit de calităţi pozitive. 1. (Adesea substantivat) Care face, în mod obişnuit, neplăceri altora. ♢ expr. Poamă rea sau soi rău = persoană cu deprinderi urâte. Rău de… … Dicționar Român